TÉUGĂ s.f. Partea acoperită de la prora sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. [< fr. teugue]. Vezi definitia »

DACTILOGRÁMĂ s.f. Urmă lăsată de deget, folosită ca mijloc de identificare în antropometrie. [< fr. dactylogramme, cf. gr. daktylos – deget, gramma – literă]. Vezi definitia »

PUPÍLĂ, pupile, s. f. 1. Deschizătură rotundă din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii în funcție de luminozitate, de distanță etc.; lumina ochiului. 2. (Fiz., în sintagmele) Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic. Pupilă de ieșire = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla. Vezi definitia »

BARÍTĂ s. f. (hidr)oxid de bariu, folosit în radiologia tubului digestiv. (< fr. baryte) Vezi definitia »

PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță. Vezi definitia »