TÚRBĂ s. f. 1. cărbune ușor, cafeniu-închis, în locuri mlăștinoase, prin carbonizarea parțială a plantelor. 2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< fr. tourbe) Vezi definitia »

UROPIGIÁNĂ adj. glandă ~ă = glandă sebacee la baza cozii la păsări, cu a cărei grăsime acestea își ung penele cu ciocul. (< fr. uropygienne) Vezi definitia »

ráșpă (ráșpe), s. f. – Pilă. – Var. hrașpă, Trans. rașpă(lă)u, rașpoi, rașpel, rașpil. Germ. Rspel, parțial prin intermediul sb., slov. rašpa (Cihac, II, 525; Borcea 204), cf. mag. ráspó, sp. raspa. Ultima var. are și sensul de „țuică tare”. – Der. răspălui, vb. (Trans., a pili). Vezi definitia »

TETRACICLÍNĂ s.f. Antibiotic derivat din aureomicină prin eliminarea unui atom de clor. [< fr. tétracycline]. Vezi definitia »

SERÍNĂ s.f. Aminoacid natural din compoziția proteinelor. [< fr. sérine]. Vezi definitia »