TÍNĂ s. f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina. Vezi definitia »

almóină (-ne), s. f. – (Înv.) Pomană. – Var. alimojnă. Lat. eleemosyna, prin intermediul sl. almužno (Berneker 27; DAR). – Der. almojnean, s. m. (cerșetor), cuvînt rar, cules de la românii din Iugoslavia; alimojdii, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Munt. Vezi definitia »

TRIPANOZÓMĂ, tripanozome, s. f. Gen de protozoare flagelate, cu corpul fusiform, parazite în sângele și în țesuturile vertebratelor, cărora le provoacă unele boli. – Din fr. trypanosome. Vezi definitia »

PALMÚRĂ s. f. pieliță care unește degetele unor vertebrate acvatice. (< fr. palmure) Vezi definitia »

prísnă, prísne, s.f. 1. (înv.) candelă la biserică. 2. (adj. invar.; reg.) curat, pur, neamestecat; veritabil, autentic, adevărat. 3. (adj.; înv. și reg.) în întregime, cu totul, complet; exact, întocmai, tocmai, chiar. Vezi definitia »