SUSTENTÁȚIE s. f. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ◊ forța verticală care împinge în sus o aeronavă. (< fr. sustentation) Vezi definitia »

MICROCITEMÍE s. f. prezența crescută a microcitelor în sânge; microcitoză. (< fr. microcytémie) Vezi definitia »

avlíe (avlíi), s. f. – Ogradă, bătătură (în Banat și Trans. de Vest). Tc. (h)avli, din ngr. αὐλή (Lokotsch 137); cf. sb. (h)avlija. Vezi definitia »

cróznie (-ii), s. f. – 1. Cîrlig folosit de hamali. – 2. Sarcină de lemne, constituită de cantitatea pe care o poate căra în spinare un om. – 3. Povară, sarcină, legătură, balot. – Var. croznă, crosnă, croșnă, crojnă. Bg., sb., rut. krošnja „coș” (Cihac, II, 85; DAR); cf. ceh. krozno „cîrlig de hamal”; încrozn(i)a, vb. (a căra o povară în spate); descrozn(i)a, vb. (a descărca, a da jos o povară). Vezi definitia »

DENTONOMÍE s. f. clasificare a dinților. (< fr. dentonomie) Vezi definitia »