DENOTATÍV, -Ă adj. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis. ◊ (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații. (< fr. dénotatif) Vezi definitia »

TRANSLATÍV, -Ă adj. Cu caracter de translație. [< fr. translatif]. Vezi definitia »

TRANSPOZITÍV, -Ă adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. [< fr. transpositif]. Vezi definitia »

PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire dată pictorilor adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. Vezi definitia »

ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care are tendința de a capta electroni de la alte substanțe, putând elibera ioni negativi. [Cf. fr. électronégatif]. Vezi definitia »