Definita cuvantului geniu
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu geniu
TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie. 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, broaștelor țestoase etc. – Din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium. Vezi definitia »
ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Aramă + suf. -iu. Vezi definitia »
OTCUPCÍU, otcupcii, s. m. (Înv.) Otcupcic. – Otcup + suf. -ciu. Vezi definitia »
GLUCÍNIU s.n. Beriliu. [Pron. -niu. / < fr. glucinium]. Vezi definitia »
GHIURGHIULÍU, -IE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. Vezi definitia »