DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispún, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere]. Vezi definitia »

AUTORIZAȚIÚNE s.f. v. autorizație. Vezi definitia »

închipuiciúne s.f. (înv.) 1. figură, chip, înfățișare. 2. asemănare, analogie, similitudine. 3. simbol, reprezentare, însemn. Vezi definitia »

ANEXIÚNE s.f. Încorporare prin mijloace violente a unei provincii, a unei țări mai mici sau mai slabe făcută de către o altă țară mai mare sau mai puternică. [Pron. -xi-u-. / cf. fr. annexion, lat. annexio – unire, legătură]. Vezi definitia »

TERMODIFUZIÚNE s.f. v. termodifuzie. Vezi definitia »