tipíc (-ce), s. n. – 1. Ritual. – 2. Formular. – 3. Regulă, normă, formă stabilită. – Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν, cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 142). – Der. tipicar, adj. (formalist, maniac); tipicărie, s. f. (manie); tipicale, s. f. (ore liturgice așezate între șase și nouă), din gr. τυπιϰά; tipicui, vb. (a prescrie, a prevedea). Vezi definitia »

BASIC (‹ engl. B[eginner's] A[ll purpose] S[ymbolic] I[nstruction] C[ode]) s. n. (INFORM.) Limbaj de programare destinat în special folosit în regim conversațional. Vezi definitia »

ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. Vezi definitia »

NEVRÁLGIC, -Ă adj. Referitor la nevralgie. ◊ Punct (sau centru) nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) partea dificilă a unei chestiuni, a unei probleme în discuție. [< fr. névralgique]. Vezi definitia »

ELÉCTRIC, -Ă adj. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității. ♦ câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie ~ă = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină ~ă = electricitate (1). (< fr. électrique) Vezi definitia »