HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s. n. Zid care susținea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care sa afla în fața acestui zid. – Din fr. hyposcénium. Vezi definitia »

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșietic, care, împreună cu un acid, formează o sare. [Pr.: -li-u] – Din fr. alcali. Vezi definitia »

TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi. Vezi definitia »

PERIODÓNȚIU s. n. Țesut care înconjură dintele. [Pr.: -ri-o-] – Cf. fr. périodonte. Vezi definitia »

ZAPCIÚ, zapcii, s. m. 4. (Argou) Câine. (din tc. zaptci) Vezi definitia »