deșugubínă (deșugubíni), s. f. – 1. Măcel, crimă. – 2. Sumă plătită ca amendă pentru a evita acuzația de crimă; pînă la 1753 a fost beneficiul marelui vornic și al vornicilor de poartă. – 3. Încurcătură, bucluc. – Var. șugubină. Sl. dusĕgubinŭ „pierzîndu-și sufletul” (Tiktin; Candrea). Termen juridic, popular cu forma de var., și cu sensurile 2 și 3. – Der. deșugubinar, s. m. (perceptor); deșugubinărie, s. f. (dare, tribut pe crimă), ambele înv. Vezi definitia »

ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka. Vezi definitia »

RÂNCEZEÁLĂ, râncezeli, s. f. Faptul de a (se) râncezi; gust sau miros de substanțe râncede. – Râncezi + suf. -eală. Vezi definitia »

șíșcă⁴ s.f. (reg.) păr lăsat pe frunte (la oameni și animale). Vezi definitia »

VIRÓLĂ s.f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. (Tehn.) Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. [< fr. virole, cf. lat. viriola – mică brățară]. Vezi definitia »