NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme) Vezi definitia »

BEHAVIORALÍSM s. n. direcție politologică americană care își propune să cerceteze comportamentul politic. (după amer. behavioral sciences) Vezi definitia »

BABÍSM s. n. curent desprins din islamismul șiit, cu caracter antifeudal și anticolonial. ◊ doctrina acestui curent. (<fr. babisme) Vezi definitia »

BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tâlhărie. – Fr. banditisme. Vezi definitia »

CAUZALÍSM s. n. concepție filozofică fundată pe cauzalitate. (< fr. causalisme) Vezi definitia »