PREEXISTÉNȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ◊ (În diverse concepții religioase) Presupusă existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. préexistence. Vezi definitia »

circăreală, circăreli s. f. v. circ. Vezi definitia »

DACÍTĂ s.f. Exploziv întrebuințat în mine, datorită calității sale de a nu aprinde grizuul. [< fr. dacite]. Vezi definitia »

TORPÍLĂ s.f. 1. Pește de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda; torpedo¹ (3) [în DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine]. Vezi definitia »

DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc]. Vezi definitia »