tábără (-bere), s. f. – 1. Cantonament, campare. – 2. Armată, forță. – 3. Partidă, grupare. – 4. Mulțime, cantitate mare. – 5. Convoi, grup de care. – Mr. tăbure „batalion”, megl. tăbur. Tc. sau mai probabil tăt. tabur (J. Melich, Ung. Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), parțial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin; Candrea), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. tabor, mag. tabór. – Der. tăbăraș, s. m. (soldat care aparține unei tabere); tăbărî, vb. (a face tabără; a împresura, a asedia; a se repezi la, a se năpusti). Vezi definitia »

lanternă, lanterne s. f. ochi. Vezi definitia »

catredă, catrede s. f. catedră. Vezi definitia »

HOMOSFÉRĂ s. f. (Geogr.) Strat al atmosferei care se întinde de la suprafața pământului până la aproximativ 100 km înălțime, caracterizat prin omogenitatea componenței sale. [Var.: omosféră s. f.] – Din fr. homosphère. Vezi definitia »

CARPICULTÚRĂ s. f. Ciprinicultură. – Din fr. carpiculture. Vezi definitia »