bríci (brice), s. n. – Cuțit de bărbierit. – Mr. briți. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag). Vezi definitia »

chici, chíciuri, s.n. (reg.) 1. coapsă, șold. 2. pădure din care se taie nuiele. 3. grind cu vegetație de sălcii și arini; vârf de ostrov; prag. Vezi definitia »

CALCI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „calcaros”, „(de) calciu”. [< fr. calci- < lat. calx – calciu]. Vezi definitia »

DANCI, danci, s. m. Copil de țigan. – Din țig. den ci „dă-mi ceva”. Vezi definitia »

CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre păsări) A ședea pe ouă pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gândi în tăcere și insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trândăvi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente stătute) A căpăta un miros urât și un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloči. Vezi definitia »