DISOSMÍE s.f. (Med.) Pierdere sau slăbire a simțului olfactiv. [Gen. -iei. / < fr. dysosmie, cf. gr. dys – dificil, osme – miros]. Vezi definitia »

DÓLIE, dolii, s. f. 1. Șanț sau unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. 2. (Reg.) Loc în care un râu curge încet, lin. – Din sl. dolĕ. Vezi definitia »

chimíe (-íi), s. f. – Știința care studiază compoziția și proprietățile substanțelor. Gr. ϰημεία (sec. XVIII), înainte cu pronunțarea din ngr., astăzi cu fonetismul restabilit după pronunțarea erasmică. – Der. chimic, adj.; chimicesc (var. himic), s. m. (înv., chimic). Vezi definitia »

AEROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază organismele aerobionte; biologia aeroplanctonului. [Cf. fr. aérobiologie]. Vezi definitia »

iahníe (iahníi), s. f. – Tocăniță de carne și zarzavat. – Mr. y iahne, megl. ianiiă. Tc. yahni (Șeineanu, II, 219; Lokotsch 926), cf. ngr. γιαχνί, bg. iahnija. Vezi definitia »