TAUROBÓL s. n. (ant.) sacrificiu expiator al unui taur adus zeului Mithra, zeiței Cibele și altor divinități. (< fr. taurobole, lat. taurobolium) Vezi definitia »

(Biol.) Setul de cromozomi al celulelor somatice ale unui organism concret caracterizat printr-un anumit numar, forma si dimensiuni. Vezi definitia »

POL¹ s. n. 1. (mat.) fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ origine a unui sistem de coordonate polare. 2. fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ ~ ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească. 3. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (mat.) punct singular al unei transformări geometrice. 5. extremitate a fusului celular, către care migrează cromozomii. 6. (fig.) fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la extremități. (< fr. pôle, lat. polus, gr. polos) Vezi definitia »

RIPÍCOL, -Ă adj. Care trăiește pe malurile apelor curgătoare. [< fr. ripicole]. Vezi definitia »

CONDISCÍPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). – Din fr. condisciple, lat. condiscipulus. Vezi definitia »