ȘEPTÉL s.n. Numărul total al animalelor domestice ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei gospodării etc. [< fr. cheptel, cf. lat. capitale – ceea ce este principal într-o avuție]. Vezi definitia »

OCÉL, oceli, s. m. Ochi¹ simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus. Vezi definitia »

șfel, șféluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele folosite la podirea drumurilor forestiere. 2. (în forma: sfală) traversă (de cale ferată). Vezi definitia »

făușél, făușéle, s.n. (reg., înv.) ou (de găină). Vezi definitia »

SFACÉL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. (< fr. sphacèle) Vezi definitia »