MIRÁCUL s. n. v. miracol. Vezi definitia »

TÚMUL, tumuli, s. m. Movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor. [Var.: túmulus s. m.] – Din fr., lat. tumulus. Vezi definitia »

a-l apuca bâțul expr. a fi agitat / surescitat Vezi definitia »

Vărsătórul (constelație, semn de zodiac) s. propriu m. Vezi definitia »

EMÚL s.m. Rival, concurent (mai ales în artă, în știință). [Cf. fr. émule, lat. aemulus]. Vezi definitia »