COMPETÉNȚĂ s.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competință s.f. / cf. fr. compétence, it. competenza, lat. competentia]. Vezi definitia »

ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer. Vezi definitia »

TRICOCEFALÓZĂ s.f. Boală provocată de tricocefali, care se manifestă prin tulburări digestive. [< fr. trichocéphalose]. Vezi definitia »

AUTODISCIPLÍNĂ s. f. disciplină pe care și-o impune cineva. ◊ (într-o unitate școlară) menținerea disciplinei prin elevi. (< fr. autodiscipline) Vezi definitia »

AUTOCATALÍZĂ s. f. cataliză a unei reacții datorită chiar produșilor de reacție. (< fr. autocatalyse) Vezi definitia »