MIOPÍE s.f. (Med.) Defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; vedere scurtă; miopism. ♦ (Fig.) Mărginire, lipsă de perspectivă în judecarea situațiilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myopie]. Vezi definitia »

HELIOTERAPÍE s. f. tratament medical prin expunerea corpului la acțiunea radiațiilor solare. (< fr. héliothérapie) Vezi definitia »

IZOHELÍE s.f. Procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea detaliile umbrelor celor mai profunde. [Gen. -iei. / < germ. Isohelie]. Vezi definitia »

FIBROPLAZÍE s. f. formarea de fibre de către fibroblaste. (< fr. fibroplasie) Vezi definitia »

LARINGECTOMÍE s.f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngectomie, cf. gr. larynx – laringe, ektome – tăietură]. Vezi definitia »