MENSÁR s. m. nume dat unor magistrați romani, care, în timpuri de mare lipsă de bani pe piață, erau însărcinați să împrumute bani acelora care puteau oferi un gaj. (< lat. mensarius) Vezi definitia »

UNGHIULÁR, -Ă adj. În formă de unghi; colțuros, în colțuri. ♦ Piatră unghiulară = piatră de la colțul unei temelii de clădire; (fig.) fundament, bază. [Pron. -ghiu-. / < unghi, după fr. angulaire]. Vezi definitia »

ZULIÁR, -Ă, zuliari, -e, adj. (Înv.) Gelos. ♦ Invidios, pizmaș. [Pr.: -li-ar] – Zulie + suf. -ar. Vezi definitia »

LĂUTAR, lăutari, s. m. Muzicant (semi) profesionist, care vehiculează artizanal si pe calea oralității un repertoriu cu origini dintre cele mai variate. Termenul provine din alăutar (alăuta din arabul al' âd). Lăutarii erau instrumentiști (cântau la vioară, violoncel, contrabas, cobză, tambal, nai, fluier, saxofon, clarinet, taragot, trompetă, acordeon etc.) care alcătuiau tarafuri de diferite mărimi și componențe, în funcție de zona folclorică. Datorită activității lor, având un caracter itinerant, ei au fost asemănați cu jongleurii, menestrelii, goliarzii, skomorhii, skoldeii, spielleutes. În Țările Românești ei erau organizați ca meseriași, având în fruntea lor un staroste. În Moldova, cel mai renumit era Barbu Lăutarul – starostele și cobzarul, care a trăit între anii 1780 si 1860, la Iași. (Dicționar de termeni muzicali, coordonator Zeno Vancea; Editura științifică, București, 1984, pag. 264). Vezi definitia »

PLACENTÁR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)]. Vezi definitia »