FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite]. Vezi definitia »

VEZÍCULĂ s.f. (Med.) 1. Vezică mică. 2. Nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ◊ Veziculă biliară v. biliar. [< fr. vésicule, cf. lat. vesicula]. Vezi definitia »

mítă (míte), s. f. – Șperț, bani care servesc pentru pentru a da șperț. Sl. myto „recompensă” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s. m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s. f. (șperțuială); mitărnicie, s. f. (înv., șperț). Vezi definitia »

HALOFÍTĂ, halofite, s. f., adj.f. (Plantă) adaptată condițiilor de viață pe solurile sărate. – Din fr. halophyte. Vezi definitia »

MEDIÁNTĂ s.f. (Muz.) Al treilea sunet dintr-o gamă. [Pron. -di-an-. / < fr. médiante]. Vezi definitia »