INSTALÁȚIE, instalații, s. f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de construcții, de mașini etc. montate astfel încât să formeze un tot în scopul executării unei anumite funcțiuni sau operații în procesul de producție. ◊ Instalație electrică = ansamblu unitar de conductoare, aparate, mașini etc. destinate producerii sau utilizării energiei electrice. [Var.: instalațiúne s. f.] – Din fr. installation. Vezi definitia »

LACERÁȚIE s. f. lacerare. (< fr. lacération, lat. laceratio) Vezi definitia »

FARINGOTOMÍE s.f. Incizare a faringelui. [< fr. pharyngotomie, cf. gr. pharynx – faringe, tome – tăiere]. Vezi definitia »

SINCRONÍE s. f. Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadă a istoriei unei limbi. – Din fr. synchronie. Vezi definitia »

BIOTELEMETRÍE s. f. ramură a biologiei care studiază de la distanță parametrii proprii organismelor vii. (< fr. biotélémétrie) Vezi definitia »