OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. Vezi definitia »

LUCÁRNĂ s.f. Fereastră mică pe acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [< fr. lucarne]. Vezi definitia »

ACROLEÍNĂ s.f. (Chim.) Lichid volatil care se obține prin deshidratarea glicerinei. [Pron. -le-i-. / < fr. acroléine]. Vezi definitia »

FORÉZĂ s.f. Mașină de forat. [< fr. foreuse]. Vezi definitia »

GLOÁTĂ, gloate, s. f. 1. (Depr.) Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din țărani. – Din sl. glota. Vezi definitia »