RUJÍȚĂ, rujíțe, s.f. (Bot.; Trans.) Rujuliță. Un copilaș frumos ca o rujiță. Vezi definitia »

țágră (-re), s. f. – Trepied. Probabil din ngr. τσάγρα „cursă”. Vezi definitia »

FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică. Vezi definitia »

DÓTĂ s. f. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< fr. dot) Vezi definitia »

COMÁNDĂ s.f. 1. Ordin, poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale fără să-și consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unități militare. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuării ei. 4. Cerere de marfă, de efectuare a unei lucrări etc., făcută unui meseriaș, unui negustor etc. ◊ De comandă = executat după indicațiile clientului. 5. (Mar.) Construcția cea mai înaltă pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Parâmă de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando]. Vezi definitia »