GHIOÁGĂ, ghioage, s. f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. P. gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Et. nec. Vezi definitia »

LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică. Vezi definitia »

MOMÍȚĂ², momițe, s. f. (Pop.; în expr.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să înșele pe cineva. – Et. nec. Cf. momi. Vezi definitia »

ASTRINGÉNȚĂ s.f. Calitatea unor substanțe de a fi astringente. [< fr. astringence]. Vezi definitia »

CATOGENÉZĂ s.f. (Geol.) Proces de formare a rocilor sedimentare. [< fr. catogenèse, cf. gr. kata – în jos, genesis – formare]. Vezi definitia »