AFÚRCĂ s. f. ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare. (< afurca) Vezi definitia »

primblúță, primblúțe, s.f. (reg.) fiecare dintre bețișoarele așezate în formă de cruce care susțin fagurii în interiorul stupului; pulțău, pretcă. Vezi definitia »

CITOCINÉZĂ s.f. Totalitatea schimbărilor care au loc în plasmă în timpul diviziunii celulare. [Var. citochineză s.f. / cf. gr. kytos – celulă, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde. Vezi definitia »

ENCHIMÓZĂ, enchimoze, s. f. Răspândire de sânge în vasele de la suprafața pielii, fără să fi fost provocată de o lovitură exterioară. – Din fr. enchymose. Vezi definitia »