ANÉMIC, -Ă, anemici, -e, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anemie. – Fr. anémique. Vezi definitia »

DISILÁBIC, -Ă adj. Bisilabic, de două silabe. [< fr. dissyllabique]. Vezi definitia »

ÓBLIC, -Ă I. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș. ♦ (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus) Vezi definitia »

VIDEOMAGNÉTIC, -Ă adj. referitor la înregistrările video pe bandă magnetică. (< fr. vidéomagnetique) Vezi definitia »

ANAGLÍFIC, -Ă adj. anagliptic. (< germ. anaglyphisch) Vezi definitia »