ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiúne s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis. Vezi definitia »

sfárghie, sfárghii, s.f. (reg.) 1. așchie; bucată de lemn subțire tăiată în lung. 2. (în forma: sfârdie) loc de arătură lung și îngust. Vezi definitia »

NECROFAGÍE s. f. Caracteristică a unor animale de a se hrăni cu cadavre. – Necrofag + suf. -ie. Vezi definitia »

BILOGÍE s.f. (Liv.) Dilogie. [< fr. bilogie]. Vezi definitia »

EUHARISTÍE, euharistii, s. f. Cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia. Vezi definitia »