șúră (șuri), s. f. – 1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196). Vezi definitia »

ȚÁRINĂ¹, țarini, s. f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.). ◊ Poarta țarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat. Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat. 3. (Mai ales art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) țárnă, (înv.) țeárină s. f.] – Cf. scr. carina. Vezi definitia »

HIDROCOSMÉTICĂ s. f. îngrijirea sănătății și a frumuseții prin folosirea preparatelor cosmetice hidratante. (< fr. hydrocosmétique) Vezi definitia »

CRIOPEDOGENÉZĂ s. f. formare și evoluție a solurilor sub acțiunea înghețului. (< fr. cryopédogenèse) Vezi definitia »

CLOTOÍDĂ s. f. (mat.) curbă plană a cărei curbură este proporțională în fiecare punct cu lungimea arcului cuprins între centru și punctul considerat. (< fr. clothoïde) Vezi definitia »