OSTEOCONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a țesutului osos și cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. ostéochondrome]. Vezi definitia »

POLITÓM, -Ă I. adj. (biol.; despre organe) divizat în mai multe părți. II. s. n. tomograf cu trei tipuri de deplasare a tubului. (< fr. polytome) Vezi definitia »

OPISTODÓM s. n. partea din spate a unui templu grecesc, pentru păstrarea obiectelor de cult și a tezaurului. (< fr. opisthodome) Vezi definitia »

CARCINÓM s.n. Tumoare malignă a țesutului epitelial; epiteliom. [Pl. -oame. / < fr. carcinome]. Vezi definitia »

MONÓM s.n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici semnul minus. ◊ (Fam.) În monom = în rând, unul în urma celuilalt. [Pl. -oame, (s.m.) -omi. / < fr. monôme, cf. gr. monos – unic, nomos – diviziune]. Vezi definitia »