GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes. Vezi definitia »

VERGÉNȚĂ s. f. mărime a unui sistem optic centrat, inversul distanței focale. (< fr. vergence) Vezi definitia »

nălucínță, nălucínțe, s.f. (înv.) 1. deșertăciune, vanitate. 2. vrajă, farmec. Vezi definitia »

CHICULÍȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță. Vezi definitia »

ELECTROPUNCTÚRĂ s. f. Metodă de acupunctură în care acul primește impulsuri electrice; electroacupunctură. – Din fr. électroponcture. Vezi definitia »