nespăimântáre s.f. (înv.) curaj, îndrăzneală; vitejie. Vezi definitia »

DESCĂLECÁRE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicáre s. f.] – V. descăleca. Vezi definitia »

LĂȚÍRE, lățiri, s. f. Faptul de a (se) lăți. – V. lăți. Vezi definitia »

DISCÉRNERE s. f. Acțiunea de a discerne. – V. discerne. Vezi definitia »

pasare salbatica din familia corvus asemanatoare ciorii comune dar mult mai supla (ardelenism) Vezi definitia »