Definita cuvantului goliciune
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului zdrențăros, sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu goliciune
EXAGERAȚIÚNE s.f. v. exagerație. Vezi definitia »
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. 5. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. Vezi definitia »
IRUPȚIÚNE s.f. v. irupție. Vezi definitia »
RECOGNIȚIÚNE s.f. (Liv.) Recunoaștere. [< fr. récognition]. Vezi definitia »
obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținând; part. obținút Vezi definitia »