pătrăréț, pătrăréțe, s.n. (reg.) vas pentru lapte, servind și ca măsură de capacitate. Vezi definitia »

PODULÉȚ, podulețe, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uleț. Vezi definitia »

săcultéț, săcultéțe, s.n. (înv. și reg.) 1. săculeț, sac mic. 2. sac pentru grăunțe (la moară). 3. (în forma: seculteț) fileu (pentru strâns părul). 4. (înv.) glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și plăcut mirositoare. Vezi definitia »

ȘTURȚ, șturțuri, s. n. (Reg.) 1. Loc unde se depozitează minereul care urmează să fie prelucrat sau deșeurile; p. ext. materialul depozitat în acest loc. 2. Semifabricat plat care reprezintă un stadiu intermediar între placa-semifabricat și tabla subțire. – Din germ. Sturz. Vezi definitia »

ORBÉȚ, ORBEÁȚĂ, orbeți, -e, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb²). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbéte s. m.] – Orb + suf. -eț. Vezi definitia »