CETÓZĂ s.f. Glucidă care conține o grupare cetonică în moleculă. [< fr. cétose]. Vezi definitia »

NORMÁLĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact. 2. Școală normală. [Cf. fr., it. normale]. Vezi definitia »

NOTĂREÁSĂ, notărese, s. f. (Reg.) Soție de notar. – Notar + suf. -easă. Vezi definitia »

CEZÚRĂ s.f. 1. Pauză ritmică, care împarte versul în două emistihuri. 2. Pauză de respirație între fraze sau între două secțiuni înrudite ale unei lucrări muzicale. 3. (Tehn.) Diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta scării. [< fr. césure, lat. caesura – tăiere]. Vezi definitia »

GÉNĂ s.f. (Genet.) Particulă a unui cromozom care poartă caracterele eredității. [< fr. gène, cf. gr. genos – origine]. Vezi definitia »