Definita cuvantului grabă
GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu grabă
BLASTÚLĂ s. f. stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celule dispuse într-un singur strat în jurul unei cavități; blastosferă. (< fr. blastula) Vezi definitia »
PARALDEHÍDĂ s. f. produs de polimerizare al acetaldehidei, cu acțiune hipnotică. (< fr. paraldéhyde, engl. paraldechyde) Vezi definitia »
FALÉRĂ s. f. 1. (ant.) element de podoabă în formă de medalie, care se purta aplicat sau ca pandantiv la costum ori harnașament, ca ornament de fibulă. 2. ornament care se prinde la gât. (< it. falera, lat. phalera) Vezi definitia »
minciúnă (minciúni), s. f.1. Neadevăr. – 2. Gogoașă. – Mr. mințună, mințune, megl. minciună. Lat. *mentitiōnem, redus la *mentiōnem (Cipariu, Principii, 96; Meyer, Alb. St., IV, 126; Pușcariu, 1082; Candrea-Dens., 1136; Pascu, I, 116; REW 5508); cf. lat. *mentionāremr. minciunedzu, minciunare, megl. minciun, minciunari. Der. de la a minți, prin intermediul lui *mințiciune redus ca putreziputrejune, repezi › repejune, pare mai puțin sigură, pentru că reducerile sînt numai secundare și tîrzii (cf. putreziciune, repeziciune) și nu au eliminat în nici un caz formele întregi (cf. împuțiîmpuțiciune; dar nu este urmă de *mințiciune). – Cf. minți, desminți. Der. mincinos, adj. (care spune minciuni); minciuna, vb. (Trans., a ticlui, a însăila); minciunea, s. f. (gogoașă); minciunos, adj. (Mold., care minte); minciuni, vb. (Mold., a minți, a înșela). Vezi definitia »
a-i sufla vântul în pungă / prin buzunare expr. a rămâne fără bani. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z