CLOPOȚÉL, clopoței, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc.) sau care se agață de gâtul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el. Vezi definitia »

COSIȚÉL, cosiței, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe. (Sium latifolium). – Cosiță + suf. -el. Vezi definitia »

Acel betisor auriu sau argintiu de la chitara atunci cand vrei sa canti clas o nota trabuie sa pui degetul langa chitara si sa tragi de coarda Vezi definitia »

LIPOCÉL s. n. hernie formată de țesut adipos. (< fr. lipocèle) Vezi definitia »

RECTOCÉL s. n. hernie, prolabare a rectului. (< fr. rectocèle) Vezi definitia »