MORFÉM s.n. Element morfologic (prefix, sufix, desinență etc.) care servește la formarea cuvintelor și a formelor flexionare ale acestora. ♦ (În concepția modernă) Cea mai mică unitate cu sens determinat din structura morfologică a cuvântului. [< fr. morphème]. Vezi definitia »

SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, adj. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După fr. suprême, lat. supremus. Vezi definitia »

PERIBLÉM s.n. (Biol.) Țesut al meristemului terminal al unei tulpini sau al unei rădăcini la plantele fanerogame. [< fr. périblème]. Vezi definitia »

RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus) Vezi definitia »

BELÉM (PARÁ), oraș în N Braziliei, centru ad-tiv al statului Pará; 1,2 mil. loc. (1989, cu suburbiile). Port la estuarul Rio de Pará, prin care se exportă cauciuc natural, cacao, piper și tutun. Aeroport internațional. Universitate. Fundat în 1616. Vezi definitia »