OCEÁN¹ [-CEAN] s. n. 1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. 2. (fig.) întindere nemărginită; imensitate. (< fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos) Vezi definitia »

IONIÁN, -Ă adj. referitor la Ionia antică. ◊ propriu ionienilor. ♦ dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă. (< fr. ionien) Vezi definitia »

ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (Ornit.) Țiclete. – Et. nec. Vezi definitia »

CÚPMAN s. m. (sport) câștigător al unei cupe; (p. ext.) orice participant la o competiție în care se dispută cupa. (< fr., engl. cupman) Vezi definitia »

pelicán (pelicáni), s. m. – Pasăre mare acvatică (Pelecanus onocrotalus). – Var. înv. pelecan. Mr. pilican „barză”. Mgr. πελεϰάν (Tiktin). Vezi definitia »