TAMBÚRĂ s.f. Mandolină cu gâtul lung și cu coardele de metal, obișnuită la popoarele arabo-persane. [< fr. tambourah]. Vezi definitia »

SEMIINCONȘTIÉNȚĂ s. f. stare de relativă inconștiență. (< semi- + inconștiență) Vezi definitia »

slúgă (-gi), s. f. – 1. Servitor, argat. – 2. Descălțător, trăgătoare. – 3. Suport, capră de susținere al capătului liber de la tăblia așezată pe tejgheaua tîmplarului. – Var. Trans. sclugă. Sl. sluga (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59), cf. mag. szolga. – Der. slugarnic (var. slugar, slugăresc), adj. (servil); slugărnicie, s. f. (servilism); slugărnici, vb. (a munci ca slugă; a se purta servil); slugoi, s. m. (servitor; om slugarnic0; slugări, vb. (a fi slugă, a munci ca slugă); slugărie, s. f. (condiție de slugă, ploconeală); slugărime (var. slugăret), s. f. (slujitorime). Cf. sluji, solgăbirău. Vezi definitia »

ENCÁRPĂ s. f. ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentație la construcțiile antice. (< fr. encarpe) Vezi definitia »

ASÍZĂ s. f. strat orizontal de piatră etc. în structura unei zidării. (< fr. assise) Vezi definitia »