CORELATÓR s. m. element corelativ. (< germ. Korrelator) Vezi definitia »

DEPRESÓR I. adj. care inhibă o anumită funcție, un anumit proces fiziologic. ♦ nerv ~ = nerv senzitiv cu terminații sensibile la variațiile presiunii sangvine. II. s. n. (genet.) substanță (sau genă) capabilă să deblocheze. ◊ genă sau un grup de gene inactive dintr-un genom. (< fr. dépresseur) Vezi definitia »

OZONIZÓR s.n. Aparat pentru prepararea ozonului din oxigen pur sau din oxigenul din aer; ozonizator. [Cf. fr. ozoniseur]. Vezi definitia »

RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. [Pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor. Vezi definitia »

SCINTILATÓR s.n. Substanță în masa căreia se produc scintilații sub acțiunea razelor radioactive. [< germ. Szintillator]. Vezi definitia »