Definita cuvantului graniță
GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., scr. granica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu graniță
HIDRONEFRÓZĂ, hidronefroze, s. f. Acumulare de urină în rinichi datorită unui obstacol pe ureter. – Din fr. hydronéphrose. Vezi definitia »
smoálă s. f. – Gudron, catran. – Var. zmoală, Mold. șmoală și der. Sl. (bg., sb., pol.) smola (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). – Der. smoli, vb. (a unge cu smoală, a cătrăni; refl., a se prăji, a se pîrli), din sl. smoliti; smolit, adj. (uns cu smoală; oacheș, brunet); smolniță, s. f. (loc, pămînt argilos), din sb. smolnica (Scriban). Vezi definitia »
BARÉTĂ2 s. f. pălărie roșie purtată de cardinali. (< it. baretta) Vezi definitia »
BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.) ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade. Vezi definitia »
cătărambă, cătărămbi s. f. palmă dată cuiva. Vezi definitia »