Definita cuvantului graniță
GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., scr. granica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu graniță
PĂSĂRÚICĂ, păsăruici, s. f. Păsărea. [Var.: păserúică s. f.] – Pasăre + suf. -uică. Vezi definitia »
HLAMÍDĂ s.f. Mantie de formă dreptunghiulară din stofă purtată pe umăr de vechii greci și romani. [< lat., gr. chlamys, cf. fr. chlamyde]. Vezi definitia »
BRÁNȘĂ s.f. Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. [< fr. branche]. Vezi definitia »
BLOCDIAGRÁMĂ (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea în relief la scară mică a unui terit. care redă atît suprafața terenului cît și structura sa geologică. Introdusă în cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicațiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924). Vezi definitia »
PREPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Putere superioară, autoritate preponderentă. [Cf. fr. prépotence, lat. praepotentia]. Vezi definitia »