OFIOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază șerpii; ofiografie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologie. Vezi definitia »

ANARTRÍE s.f. (Med.) Neputință de a articula cuvintele întâlnită în boli ale sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. anarthrie, cf. gr. an – fără, arthron – articulație]. Vezi definitia »

CITOPATOLÓGIE s. f. Ramură a patologiei care studiază modificările din interiorul celulei. – Din fr. cytopathologie. Vezi definitia »

DISLEXÍE s.f. (Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește. [< fr. dyslexie, cf. gr. dys – dificil, lexis – cuvânt]. Vezi definitia »

CLOROPEXÍE s.f. Fixare a clorurilor în țesuturile organismului. [Gen. -iei. / < fr. chloropexie]. Vezi definitia »