chit s. n. – Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vîscos. Germ. Kitt. Sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit). Vezi definitia »

ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui. Vezi definitia »

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] Vezi definitia »

KIMBERLÍT s. n. Rocă ultrabazică alcătuită din olivină, piroxeni, granat, cromit, adesea cu diamante, formată în coșurile vulcanice – Din fr. kimberlite. Vezi definitia »

SEMIPARAZÍT s.m. Organism adaptat la viața de parazit, dar care în cursul dezvoltării lui trăiește și ca saprofit. [< semi- + parazit, după fr. demi-parasite]. Vezi definitia »