Definita cuvantului graten
GRATÉN s. n. (Franțuzism) Preparat culinar (acoperit cu pesmet) copt în cuptor. – Din fr. gratin.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu graten
AACHEN [ḁ:hen], oraș în Germania (Renania de Nord-Westfalia), la granița cu Belgia; 535 mii loc. (1987, cu suburbiile). Centru minier (cărbune și min. de fier). Ind. textilă, constr. de mașini (electrotehnică), chimică, geamuri. Nod de comunicații. Stațiune balneoclimaterică cu ape termale. Institut politehnic (1870). Principala reședință a imp. franc al lui Carol cel Mare (Aix-la-Chapelle). Loc de încoronare a împăraților Sfîntului Imperiu Roman (813-1531). Aici au fost semnate tratatele de pace prin care s-au încheiat Războiul de Devoluțiune dintre Franța și Spania (1667-1668) și Războiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Centru de artă în epoca carolingiană. Monument celebru: Capela Palatină (începutul sec. 8 – sfârșitul sec. 9) ridicată de arhitectul Odo (Eudes) de Metz pentru Carol cel Mare. Primărie în stil gotic (sec. 14). Vezi definitia »
șmen, șmenuri s. n. 1. (deț.) rană întreținută sau autoprovocată. 2. escrocherie practicată de traficanții de valută, constând în înlocuirea banilor cu hârtie de ziar în timpul unei tranzacții. 3. (deț.) consumul intenționat de alimente alterate. 4. (intl.) ascunzătoare, ascunziș. Vezi definitia »
CÚRPEN, curpeni, s. m. 1. Mlădiță lungă și subțire a viței de vie sau a altei plante agățătoare, care se încolăcește sau se agață de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul, pepenele etc.; p. ext. ramură tânără și flexibilă. 2. Arbust cu tulpina subțire, agățătoare și ramificată, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, în panicule (Clematis vitalba). – Cf. alb. kurpen. Vezi definitia »
ISTERIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce isterie, isterism. [< fr. hystérigène]. Vezi definitia »
AOMEN 1. Oraș, centru ad-tiv al terit. cu același nume, port. al M. Chinei de Sud; 429 mii loc. (1987). Manufacturi de tutun. Pescuit. Turism. Se mai numește Santo Nome de Deus de Macau. 2. Teritoriu chinez administrat de Portugalia. Cuprinde pen. cu același nume de pe coasta de SE a Chinei, la vărsarea lui Sikiang, și ins. Taipa și Coloane; 16,9 km2; 484 mii loc. (1989). Limbi oficiale: chineza și portugheza. Important port de tranzit. Fabrici de prelucr. și ambalare a ceaiului, ind. mătăsii naturale, de prelucr. a lemnului (mobilă), încălț., parfumurilor, țigaretelor și a conservelor de pește. Moneda: 1 pataca = 100 avos. Export: pește, ceai, mătase, țigarete. Import: mașini, produse textile și alim. Ocupat de portughezi în 1557, devine posesiune în 1680, iar în 1849 este proclamat colonie sub numele de Macao. În 1953 devine provincie de peste mări a Portugaliei cu o largă autonomie a internă. Potrivit acordului din 1987 dintre Portugalia și China, terit. este parte integrată a Chinei, urmînd să fie retrocedat acesteia în 1999. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z