Definita cuvantului grație
GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ◊ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu grație
ENTELEHÍE s. f. Noțiune filozofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie. Vezi definitia »
STRICTURECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a unei stricturi. [Gen. -iei. / < fr. stricturectomie, cf. lat. strictura – strictură, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »
AUDIOMETRÍE s. f. metodă de măsurare a acuității auditive; acumetrie. (< fr. audiométrie) Vezi definitia »
SINCRONÍE s. f. Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadă a istoriei unei limbi. – Din fr. synchronie. Vezi definitia »
pizmășíe, pizmășíi, s.f. (înv.) dușmănie, vrajbă, ură. Vezi definitia »