CIMBRU s.m. 1. Plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, ale cărei rămurele și frunze ascuțite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-grădină, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion; pop. lămâioară, cimbru adevărat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-câmp sau cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă erbacee spontană, târâtoare, folosită ca plantă medicinală. Vezi definitia »

ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer. Vezi definitia »

FOTOGRAMMÉTRU, (1) fotogrammetre, s. n., (2) fotogrammetri, s. m. 1. S. n. Aparat cu care se iau fotograme. 2. S. m. Tehnician care se ocupă cu operații de fotogrammetrie. – Din germ. Photogrammeter, fr. photogrammètre. Vezi definitia »

TERMOBAROMÉTRU, termobarometre, s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-baromètre. Vezi definitia »

TÁNDRU, -Ă adj. Plin de afecțiune, duios, gingaș. [< fr. tendre]. Vezi definitia »