apotécă (apotéci), s. f. – Farmacie. – Var. (a)potică, aptecă. Germ. Apotheke (sec. XVIII). Astăzi se folosește numai în Trans. – Der. apotecar, s. m. (farmacist). Vezi definitia »

ORTODIAGRÁMĂ, ortodiagrame, s. f. Traseu desemnat de radiolog pe un ecran fluorescent, care reprezintă proiecția conturului exterior al unui organ intern, determinată cu ajutorul razelor X. [Pr.: -di-a-] – Din fr. orthodiagramme. Vezi definitia »

SMÂCEÁLĂ s. f. v. smuceală. Vezi definitia »

VIÓLĂ¹ s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola]. Vezi definitia »

ghíjă, ghíji, s.f. (reg.) 1. coaja verde a nucii. 2. pănușa știuletelui. Vezi definitia »